Traversand Sahara

Tania Brown si Keith Kimber formeaza perechea de motociclisti - de acum celebri - care au facut, in 17 ani, cu un vechi CX 500, inconjurul Pamantului. Prezentam aici episodul african din irepetabila lor aventura.

Cu patru luni inainte de calatoria noastra prin Sahara pe Honda CX 500, un convoi de patru Peugeot-uri inmatriculate in Germania pornise de pe coasta de nord a Africii, cu intentia de a traversa desertul spre Nigeria, situata la 3.000 km spre sud. Era luna septembrie, perioada verii sahariene, cand temperaturile din timpul zilei sunt mai ridicate decat temperatura normala a corpului uman.

Cei patru tineri germani au fost avertizati de catre autoritatile algeriene sa nu incerce aceasta traversare, fiind opriti la un punct de control din Tammanrasset. Totusi, germanii au ignorat orice avertisment si s-au avantat in desert, fara sa stie ca incep de fapt ultimul lor drum, cel catre moarte. Desi mersul in timpul verii prin Sahara nu este aprioric fatal, acesti patru tineri - trei baieti si o fata - au murit deoarece nu s-au oprit, se pare, in timpul unei furtuni de nisip. Rataciti, cu vizibilitate zero in mijlocul vijeliei, au ramas intr-un final fara apa si combustibil.
Asa ca ma simteam tare deprimat, pierdut si eu intr-o furtuna de nisip, undeva in mijlocul Saharei. Chiar in fata mea rula un 4x4 Paris-Dakar, condus de un spaniol. Incercam, cu chiu cu vai, sa mentin ritmul lui. In spate, urma un camion de raliu Paris-Dakar, tot cu un spaniol la volan, in care se aflau Tania si intregul nostru echipament. Amandoi "forjau" masinile din plin, chiar daca raliul se terminase cu 10 zile in urma.
Ar fi trebuit sa ne oprim, dupa opinia mea, dar ei nu au fost de acord. Asa ca nu imi ramanea decat varianta adaptarii la ritmul lor rapid. Este ametitor cat de totala devine perceptia pierderii orientarii. Nu exista de fapt senzatia de "putin ratacit". In imensitatea intinderii monotone, suprafata fara urme vizibile a desertului nu iti sugereaza nici o idee asupra directiei de urmat.
Ne gaseam intre punctele de control ale granitelor. Parasisem Nigerul - a carui vama este un buncar de beton in mijlocul nisipurilor - si ne indreptam spre Algeria, un alt buncar pierdut in pustietate.

Furtuna s-a domolit in zori, dezvaluind un mirific peisaj rosiatic, cu cateva dune si o intindere de pietris, dar nici urma de buncar. Eram evident rataciti.
4x4-ul conducator se indrepta spre dune. Avand in vedere miscarea lenta, dar permanenta a dunelor, aceasta nu mi se parea calea optima de gasire a punctului de granita. Dar acum grija majora era sa tin pasul cu cel din fata, asa ca am atacat dunele rosii cu gazul la maxim - altfel, sub 70 km/h, CX-ul s-ar fi impotmolit irevocabil.
Daca pui o albina intr-un borcan si indrepti fundul acestuia spre lumina, albina, fiinta logica, va muri incercand sa ajunga la lumina. O musca in schimb, mai haotica, va zbura in toate directiile si in final se va elibera. Eram acum recunoscator tipului din fata pentru traiectoria lui "browniana", deoarece prin aceasta reusise sa dea peste un arab singuratic, conducand o duzina de capre.

Sahara este de departe cel mai intins desert din lume. Este mai mare decat suma celor patru deserturi care ii urmeaza in "clasament" si depaseste ca suprafata Australia, ea insasi un continent. Surprinzator cat de aproape se afla de Marea Britanie. Destul de frecvent, finul nisip rosiatic provenit din marile furtuni de nisip sahariene aterizeaza in Regatul Unit, devenind vizibil mai ales pe masini. Dunele, a caror imagine se asociaza automat Saharei, se formeaza pe arii de multe ori mai intinse decat a multor tari europene. Cand stai pe culmea unui asemenea camp enorm de dune, ai viziunea coplesitoare a unei mari inghetate in timpul unui uragan. Cea mai inalta temperatura inregistrata in istorie, 58 de grade Celsius, a fost masurata in Sahara.
Acest desert este un loc formidabil pentru motociclisti, fara ploi, hoti, insecte enervante sau interdictii de campare. Daca ne simteam obositi, opream pur si simplu si ne intindeam corturile. Daca eram insetati, preparam ceaiul pe loc. Rezervorul principal al Hondei CX se golea intotdeauna dupa 291 km, iar rezerva dupa inca 80. Pentru a ne extinde raza de actiune, am adaugat canistre suplimentare pe portbagaj, care ne asigurau 450 km suplimentari, permitandu-ne astfel un total de 821 km intre alimentari. Daca aveam nevoie de si mai multa benzina, foloseam bidoane vechi de ulei, legate provizoriu deasupra coburilor cu echipament.

Doar francezii s-au straduit sa isi mentina legaturile intacte cu Africa, Michelin fiind singura companie care ofera harti actualizate, fiecare dintre ele acoperind o treime din continent, culorile dominante fiind verdele (jungla) sau galben (desert).
Harta Africii de Vest arata drumul din Camerun spre Maroc. Pe portiunea colorata in galben apareau puncte albastre marcate "Eau" - cuvantul francez pentru apa, indicand izvoarele de pe traseul rutelor comerciale sahariene. Aceste izvoare sunt inguste (cam de dimensiunea unui om suplu), incredibil de adanci si marcate numai de un morman de pietre. Nu credeam sa avem vreo sansa de a le localiza, dar faptul ca am dat de ele ne-a demonstrat acuratetea cu care urmaream drumul traditional. Langa fiecare fantana gaseam, fara exceptie, o galeata indoita, legata de o funie prelungita pe parcursul anilor - indiciu clar al faptului ca nivelul panzei de apa freatica din Sahara este intr-o continua scadere. Apa din aceste izvoare este salcie si coloreaza in gri ceaiul facut cu ea.
Cumpararea cauciucurilor este o treaba dificila in Africa, asa ca am carat pneurile de rezerva necesare, legate de flancurile motocicletei. Rezerva pentru roata din fata era intr-o stare bunicica, asa ca am hotarat sa o pastrez special pentru traversarea Saharei. Asta insemna folosirea la maximum a pneului fata existent, pana la uzarea completa. O buna parte din Sahara este presarata cu pietre si la numai o zi si jumatate dupa montarea rezervei aratoase, un bolovan lovit l-a transformat in deseu. Din fericire, pastrasem totusi vechiul pneu. Conducand o motocicleta pe teren friabil, esti tentat sa arunci orice obiect inutil, in dorinta de a avea o greutate cat mai redusa. Nu stiu ce anume m-a determinat sa pastrez cauciucul acela vechi, dar am fost in orice caz bucuros ca am facut-o. Era un Hwa Fong, cumparat pentru 15 dolari in Paraguay. "Chelit" pana la panza, ne-a dus prin toata Sahara si mai departe, de-a lungul coastei Mediteranei pana la Gibraltar, unde in fine l-am putut schimba.

In ciuda aparentelor, desertul Sahara este plin de viata. Adeseori, campati fiind in mijlocul intinderilor de dune, gaseam dimineata in nisip urme proaspete, lasate de sute de gandacei, soparle sau mici mamifere traitoare in aparent inospitalierul desert. Unele sunt dragute, precum pseudosoricelul cu ochii mari si urechile asemenea, care intra deseori in cortul nostru. Altele sunt letale, cel mai periculos ramanand scorpionul. Se pare ca peste 5.000 oameni mor anual din cauza veninului acestuia, care ataca sistemul nervos. Daca esti muscat, dupa o faza de miscari incontrolabile urmeaza paralizia. In final, ritmul cardiac se deregleaza si inima se opreste. Ni s-a spus ca este, in orice caz, un mod groaznic de a muri.
Pe mari intinderi, desertul este o nesfarsita serie de ondulatii: creste dure, pietroase, urmate de vai nisipoase cu o crusta dura la suprafata, numita feche - feche. O suprafata neteda de feche - feche nu ar fi fost chiar atat de rea pentru rulare, dar urmele incrustate in aceasta, cu ocazia trecerii altor vehicule, puteau produce cazaturi serioase, de aceea incercam sa le abordez sub un anume unghi, ceea ce a reusit sa-mi distruga suspensiile. Pneul din spate era un pic prea mare in diametru, iar cand suspensiile ajungeau la capatul cursei, scrasnitul cauciucului pe aripa din spate semana cu zgomotul produs de un flex. In final, roata atingea o portiune a cadrului, pe care a trebuit sa o indoi, rezolvand astfel partial problema.
Oficial, am intrat in Algeria ziua urmatoare. La postul de granita se aflau trei dintre cele patru Peugeot-uri germane, recuperate din desert. Privind prin ferestrele lor, am putut vedea efectele personale ale celor patru tineri: papuci, haine din bumbac desirat, o fusta cu desen floral, o carte despre supravietuirea in desert. Din nou, am simtit o mare parere de rau pentru sfarsitul lor nefericit.
Doua luni mai tarziu, am calatorit in sudul Europei. Facuseram turul complet al lumii pe motocicleta. Uniunea Sovietica se reorganiza in acea perioada, ceea ce ne-a facut sa credem in posibilitatea obtinerii aprobarii de a intra in Rusia. Asa ca am decis adaugarea unui "supliment" rutei noastre, care in mod normal ar fi trebuit sa ne ia inca un an. De fapt, ne-a luat inca 10 ani de calatorie.
Sursa: UniversMoto.ro